-Fara nume-

Daca ar trebui sa dau un nume fericirii , acela ai fi tu.Aleg totusi  sa nu-ti dau nume,pentru a-ti pastra acea aura de mister de care as vrea sa ma indragostesc iar si iar.Asa ca,in memoriile mele,tu vei fi Domnul X.

Sa iti dau drumul ar fi prea usor si nimic n-ar mai avea sens.Imi aleg un loc bun si linistit,tigari am la discretie si ma apuc de scris.Nu voi bate campii despre cat de perfect esti tu,pentru ca nu esti.Si asta ma face sa simt acel  “je n'ai se quoi”.Sunt complicata,nici nu stiu ce simt,dar voi incerca sa ma explic,pentru ca asta cred ca  trebuie ,sau e mai bine sa fac,sa ma scuz cumva si  sa ma cufund in vise,pentru ca,momentan,numai acolo te mai pot intalni.

Se stinge tigara si odata cu ea se stinge si ziua.Se imbratiseaza cerul cu pamantul si din bratele lor porneste linistita noaptea presarata cu stele de ceara.Se aprind intr-o hora de foc in jurul lunii,apoi se sting si ele si pier.Cand moare o stea,moare un vis,pierdut in noapte.Si tu,Domnule X,stai singur in camera ta uitata de lume,in camera ta prafuita,presarata cu amintiri.Imi simti sarutul rece pe obrazul tau fierbinte si te cufunzi intr-o liniste apasatoare,naucitoare.Ti-e frica de noapte,recunoaste,ti-e frica sa nu te pierzi iar de tine si poate sa te rupi de tot ce iti aduce aminte de mine.Prezenta mea o simti in jurul tau si ai impresia ca sunt acolo,cu tine,sa te pazesc de noapte,de luna si de stele.Esti trist,dragul meu,mai trist si mai singur ca niciodata.

Te-am visat ,si nu o data,de mai multe ori,uneori si de 3-4 ori pe noapte.Probabil e ceva in neregula cu mine,dar nu-mi pasa.Priveste-ma,priveste inceputul noastru.Tu ai inceput totul,ceva nou,ceva  ce va exista mereu.Tot ce am simtit si simt voi lua cu mine atunci cand voi imbratisa infinitul.Ceva ciudat si inexplicabil ma cuprinde si incerc sa imi reamintesc ca asta nu sunt eu.Incerc sa ma imbarbatez si sa-mi revin la realitate.Ceva ma opreste…nu vreau sa ma trezesc.Tu esti acel ceva.