luni, 11 august 2014
Stea
Există
această fată în pădure al cărui păr este negru cu margarete prinse în
el și soarele îi cântă în fiecare zi cântece dulci și o iubește mai mult
decât iubește luna,iar atunci când el îi atinge chipul,ochii ei
strălucesc și zâmbește atât de frumos și nevinovat,că păsările vin la ea
și îi stau pe umeri.Fața ei este palidă și ei îi place să danseze în
lumina soarelui,iar pe timp de noapte,atunci
când întunericul vine peste pădure,ochii ei se schimbă într-un albastru
deschis și luna o cuprinde și o duce spre cer.Ea săruta stelele și cu
lumina lor își mai aprinde o țigară,iar atunci când aceasta se termină,o
aruncă departe și devine o stea căzătoare.Sufletul ei este plin de
încantare și întuneric frumos.Ea nu simte durerea,ea este un suflet
nemuritor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dumnezeule.ceea ce scrii ma poarta intr-o stare de visare,intr-o lume minunata,inocenta si pura.foarte frumos ceea ce simti tu.continua cu asta,o sa ai mult de castigat.succes mult!
RăspundețiȘtergereMultumesc,dar nu este vorba despre ceea ce simt.Tot ce scriu pe acest blog este produsul imaginatiei mele.Multe persoane confunda asta.Acesta nu este un blog personal de tip jurnal.Este doar o posibilitate de a publica anumite chestii produse de imaginatie.Atat :)
Ștergere